Moartea excursionistului francez Simon Gautier în Italia, descoperit decedat după ce a căzut de pe stânci în timpul unei drumeţii montane şi după ce reuşise să contacteze serviciile de intervenţie, ridică problema geolocalizării de urgenţă, în condiţiile în care un astfel de sistem există deja de mai mulţi ani şi este utilizat în zece ţări europene, informează AFP citată de Agerpres. În România, sistemul AML a fost adus în discuție după cazul crimelor de la Caracal.
Ce este AML?
AML (Advanced Mobile Localisation/ Localizare Mobilă Avansată) a fost lansat în 2014 în Marea Britanie. Conceput de patru operatori britanici de telecomunicaţii şi constructorul taiwanez de smartphone-uri HTC şi cel japonez Sony, acest sistem vizează furnizarea directă a localizării apelantului atunci când acesta compune numărul serviciilor de urgenţe de pe smartphone-ul său.
În mod concret: acest sistem, implantat în telefoanele mobile moderne, trimite automat un SMS către serviciile de urgenţe cu poziţionarea exactă a aparatului.
Sistemul s-a răspândit treptat şi este de acum disponibil în 15 ţări, dintre care 10 fac parte din Uniunea Europeană, inclusiv în majoritatea dispozitivelor mobile cu sistem de operare Android şi în iPhone-uri.
Google a dezvoltat un sistem echivalent, disponibil în majoritatea aparatelor echipate cu sistemul de operare Android, serviciul de localizare de urgenţă (ELS – Emergency Location Service), care funcţionează exact în acelaşi fel ca AML.
Cum funcţionează geolocalizarea?
Geolocalizarea este folosită pe scară largă de smartphone-uri: numeroase aplicaţii o utilizează, fie că este vorba despre a comanda un taxi sau a rezerva o bicicletă electrică, a alcătui propuneri de itinerarii, a organiza întâlniri amoroase sau a participa la competiţii de jocuri online.
Geolocalizarea se bazează, ca regulă generală, pe GPS (sistem de poziţionare prin satelit) şi triangulaţie prin reţea mobilă.
GPS necesită o anumită calitate a reţelei, 3G sau 4G, ce permite expedierea de pachete de date mai consistente. În lipsa ei, triangulaţia (stabilirea unei poziţii în raport cu trei antene cu releu) intervine pentru a stabili poziţia, însă cu o precizie mai mică.
În timpul unui apel la numărul de urgenţe, AML recurge automat la cele mai bune date de localizare disponibile – sistem GPS, conexiune WiFi – pentru a le transmite serviciilor de salvare şi intervenţie.
În Austria, ţară în care aceste date sunt disponibile, peste 92% din mesajele AML trimise furnizează o poziţionare cu o precizie de 100 de metri, iar 85% ating o precizie de 50 de metri, potrivit unui raport publicat în iunie de Asociaţia europeană a numerelor de urgenţă (EENA).
În Finlanda, aceste rate de precizie sunt de 88% respectiv 78% din totalul mesajelor, potrivit aceleiaşi surse.
Tehnica de triangulaţie depinde totuşi în mare măsură de densitatea reţelei mobile: în oraşe, unde reţeaua este foarte densă, poziţionarea poate fi făcută cu o marjă de doar câţiva zeci de metri, dar în zonele slab acoperite, ea poate să corespundă unor raze de mai multe sute de metri sau chiar de câţiva kilometri.
De ce anumite ţări nu utilizează AML?
AML necesită o adaptare a echipamentelor deţinute de serviciile de salvare şi intervenţie, pentru ca ele să poată să primească datele de geolocalizare – fapt ce nu a fost deocamdată implementat în Franţa, nici în Italia.
Unul dintre motive se referă la faptul că serviciile de salvare sunt administrate într-o manieră descentralizată, la nivel de departamente în Franţa şi la nivel de regiuni în Italia, cu sisteme informatice care nu sunt neapărat construite pe o platformă comună, acest detaliu tehnic reprezentând un obstacol în calea eforturilor depuse pentru a face sistemul AML să devină operaţional la scală naţională.
