Mierea este, alaturi de apa minerala, unul dintre produsele cel mai frecvent falsificate. Falsificarea mierii se realizeaza prin hranirea cu zahar a albinelor sau prin adaugarea in miere a diversi compusi pentru indulcire, cresterea consistentei, colorare, aromatizare (sirop de porumb, zahar alimentar, zahar invertit, sirop de glucoza, gelatine, acid benzoic, culori de anilina, caramel, apa, polen recoltat manual, aspartam etc.). De cele mai multe ori, pentru a creste cantitatea de miere producatorii folosesc sirop de porumb, zahar invertit, gelatina si apa.
Mierea contrafacuta este nociva pentru sanatatea noastra?
Depinde de modul in care a fost contrafacuta. Mierea falsificata nu mai are aceeasi putere curativa ca mierea 100% naturala (deoarece concentratiile de enzime, vitamine si minerale scad) si, in plus, poate contribui/duce la aparitia unor boli grave (riscul cel mai important este cel de diabet).
Avem cum sa verificam rapid si sigur autenticitatea mierii?
Nu. Nu exista metoda simpla, sau metode simple care sa garanteze autenticitatea mierii. Putem testa mierea rapid si, daca trece testele, probabilitatea ca produsul sa fie 100% sau aproape 100% natural este – teoretic – mai mare decat aceea ca mierea sa fie falsificata. Daca, insa, dorim sa fim siguri, alegem „calea grea”: analize complexe de laborator. (Spun „analize complexe” deoarece o analiza care sa arate „doar” raportul dintre componentele dulci si care sa il compare cu media acelui tip de miere este insuficienta: exista metode de a obtine miere falsa cu acelasi raport intre zaharurile principale ca si cel din diferite tipuri de miere naturala, iar aceste metode sunt, din pacate, mai ieftine decat obtinerea mierii autentice. Analizele care pot stabili clar calitatea mierii trebuie sa ia in considerare si o parte dintre microelementele din miere – vitamine, minerale, enzime etc.)
Cum reducem riscurile consumului de miere falsificata, in conditiile in care nu testam produsul la un laborator?
- Testul nr. 1: Aroma mierii Aroma produsului: – in cazul in care provine indeosebi de la o anumita specie de planta, trebuie sa poata fi imediat asociata cu acea planta; – in cazul mierii poliflore aroma va fi, de fapt, un buchet floral. Daca mierea poliflora nu are aroma, sau daca aroma sa este „inchisa” ori prea intensa, atunci aproape sigur este contrafacuta.
- Testul nr. 2: Aspectul mierii Daca, in lumina, mierea arata perfect limpede, atunci este foarte probabil (dar nu sigur) sa fie contrafacuta grosier. De asemenea, acel minim aspect tulbure sau de impuritati ar fi de dorit sa fie omogen.
- Testul nr. 3: Introducem cateva bete de chibrit cu gamalia in miere. Lasam betele cateva minute, apoi incercam sa le aprindem. Daca betele nu se aprind, atunci cu siguranta mierea nu este buna.
- Testul nr. 4: Punem putina miere intr-o lingurita. Cu varful unui creion chimic amestecam circa un minut in miere. Doar daca mierea nu isi schimba culoarea sunt sanse ca ea sa fie 100% naturala.
- Testul nr. 5 (pentru mierea fluida): Introducem in borcanul cu miere o lingurita si o ridicam. La inceput trebuie sa curga continuu, iar spre final – cand mai este foarte putina in lingurita – sa curga „elastic”, discontinuu, insa nu in picaturi. Daca mierea nu respecta aceste 2 cerinte, ea nu este 100% naturala.
Important: Cristalizarea („zaharisirea”) mierii nu ii reduce deloc calitatile terapeutice. Mierea pusa in lichide fierbinti, sau mierea care – dupa zaharisire – a fost lichefiata (asa cum este cea pe care o cumparam de la marea majoritate a producatorilor) isi pierde o parte dintre calitati. „Zaharisirea” mierii nu ne da multe informatii despre autenticitatea sa: timpul de zaharisire depinde atat de tipul de miere, cat si de temperatura de pastrare. Mierea de salcam, mai saraca in glucoza (substanta greu solubila in apa) si mai bogata in fructoza (substanta usor solubila in apa), ar trebui sa cristalizeze (sa „se zahariseasca”) greu. La polul opus, mierea de rapita se cristalizeaza foarte usor (in cateva zile de la extractie).
Este mierea buna pentru diabetici? Nu. Mierea 100% naturala este mai putin nociva pentru diabetici decat zaharul si decat mierea contrafacuta (mierea care a fost „doar” „inmultita” cu apa este, evident, singura mai bine tolerata de diabetici decat cea autentica). Mierea de salcam este singura care poate fi consumata in cantitati mici de catre diabetici (in conditiile unei concentratii foarte ridicate de salcam si ale acordului diabetologului personal). Diabeticii sau persoanele predispuse la diabet care doresc si au acceptul medicului sa consume miere de salcam ar trebui sa faca mierii o analiza completa de laborator si sa prezinte diabetologului personal rezultatele analizei inainte de a o consuma.
